Ceai din fructe de pădure

Ceaiul de fructe de pădure este un amestec de fructe de pădure uscate (afine, fragi-de-pădure, zmeură, mure, etc.) cu multiple proprietăți benefice sănătății umane, datorită conținutului bogat în nutrienți.

Afinul (Vaccinium myrtillus, familia Ericaceae) este un arbust scund, cu frunze căzătoare oval-alungite, flori de culoare roz-deschis și fructe bace, răspândit la noi în țară în zonele de munte (de la limita inferioară de creștere a molidului până în zonele alpine la 2 250 m).

În scopuri medicinale se întrebuințează atât frunzele (Folium myrt), cât și fructele - afinele (Fructus myrt).

Frunzele de afin - datorită conținutului de tanin, arbutozid, neomirtilină și a altor substanțe nutritive - intră în componența ceaiurilor recomandate pentru diabet, infecții urinare, reumatism, gută și diaree. Acestea au următoarele proprietăți: astrigente, bacteriostatice, scad zahărul din sânge.

 

Mod de preparare a ceaiului de frunze de afin:

• infuzie cu 2 lingurițe de frunze uscate și mărunțite, 500 ml apă clocotită;

• se bea călduț, fracționat în trei reprize în decursul unei zile.

 

Afinele (fructe bace albastre-vineții) au în iulie-august (perioada de coacere) un conținut ridicat de zaharuri, vitamine (C și A) și acizi organici. Afinele pot fi consumate fie proaspete (crude), fie sub formă de marmelade, gem, magiun, dulceață, jeleu, compot, sirop, suc, must, afinată. În sezonul rece acestea pot fi servite sub forma de afine uscate sau în componența ceaiului de fructe de pădure.

În Europa Centrală se prepară din ele o supă, iar în Moldova subcarpatică afinele se murează pentru iarnă, întrebuințându-se apoi ca acritură pentru salate. De asemenea, afinele au o însemnată valoare terapeutică, având următoarele proprietăți: antidiabetice, antiseptice ale căilor urinare și intestinale, antidiareice, astrigente, măresc acuitatea vizuală.

 

Ceaiul de afine poate fi utilizat fie intern (pentru restabilirea poftei de mâncare și pentru încetarea fermentațiilor intestinale), fie extern contra ulcerațiilor gurii, a aftelor (se pot mesteca afine proaspete sau uscate, apoi se aruncă - efectul este de grăbire a vindecării zonelor afectate de afte) sau pentru spălarea eczemelor, în comprese pentru hemoroizi și spălături în caz de dizenterii.

 

Mod de preparare a ceaiului de afine pentru uz intern:

• Se pune o linguriță de afine uscate și zdrobite (sau un pliculeț) la o ceașcă de apă, fiartă 5 minute, infuzată cincisprezece minute.

• Ceaiul se strecoară și se bea călduț. Se pot consuma 2 - 6 cești pe zi.

 

Mod de preparare a ceaiului de afine pentru uz extern:

1. Se pune o mână de afine la un litru de apă și se fierbe până scade la jumătate.

2. Se folosește la clătitul gurii, contra laringitelor, stomatitelor, a munnguet-ului, a hemoroizilor și a diferitelor afecțiuni ale pielii.

 

Fragii-de-pădure (Fragaria vesca) sunt plante pitice cu flori albe și frunze trifoliate. Pe măsură ce florile se trec, apar fructe asemănătoare căpșunilor, dar de dimensiuni mici, dulci-acrișoare și plăcut parfumate. Fragii sunt bogați în vitamine (C, B, E, K) și săruri minerale (fosfor, magneziu, fier, etc.), zaharuri, acid salicilic și alte substanțe nutritive reconfortante pentru întregul organism. Fragii-de-pădure pot fi consumați în stare proaspătă sau pot fi folosiți pentru prepararea compoturilor, siropurilor, dulcețurilor, a marmeladelor din fructe de pădure sau în următoarele preparate culinare: înghețate, sos pentru budinci, sosuri pentru prăjituri și torturi, etc. De asemenea, fructele fragilor-de-pădure intră în componența ceaiului de fructe de pădure, iar frunzele lor în compoziția altor ceaiuri benefice în tratarea gutei și a rinichilor, datorită proprietăților lor tonice, diuretice, antigutoase, bactericide, laxative și depurative.

 

Zmeurul (Rubus idaeus) crește în zonele râpoase de câmpie sau de deal - munte, în tufe spinoase de înălțimi până 1,5 - 2 m. Are flori albe și frunze zimțate (care, fiind uscate și mărunțite, intră în compoziția unor ceaiuri cu proprietăți terapeutice în afecțiuni ale aparatului uro-genital: cistite, fibroame, chisturi și cancer genital). Zmeura coaptă este de un roșu aprins și proaspătă se consumă ca atare sau poate fi ingredient delicios pentru sporirea gustului aromat al dulcețurilor, siropurilor, jeleurilor, compoturilor, sucurilor, șerbeturilor, piureurilor din fructe, al tartelor cu fructe, etc. Zmeura uscată împreună cu alte fructe de pădure sunt folosi ca ingrediente aromatice a ceaiului de fructe de pădure, mărind efectele tonice ale acestuia.

Zmeura are și proprietăți depurative, stomahice, diuretice, ușor lative și sudorifice.

Savurați cu plăcere!